Tuesday, December 9, 2014

Un an de alergare în papuci minimalişti

În decembrie 2012 - ianuarie 2013 am făcut (parţial, recunosc) un program de 6 săptămâni de corectare a tehnicii de alergare (kinetic revolution). Apoi am citit Born to Run a lui McDougall şi am început să-mi pun nişte întrebări legate de papucii de alergare super-tehnologizaţi de la Asics & co. De menţionat că sufăr de un platfus destul de grav de când eram mic şi de când mă apucasem de alergat trăisem cu impresia că am nevoie de "susţinere" ca să-mi "corectez" călcătura.
Prin februarie sau martie 2013 zice Dani foarte încântat că au la Nike reduceri mari la gama Free. Asta era pe vremea când dădeam câte 500+ lei pe o pereche de Asics cu susţinere plantară, pentru sus-numitul platfus.
Cu mari reţineri mi-am luat o pereche de Nike Free 5, cu 8mm de drop (eu venind de pe Asics cu 10-12 mm drop), talpă de spumă şi zero susţinere plantară. Au fost vre-o 350 de lei sau aşa ceva.
Am alergat cu ei tot anul 2013, semimaratonul de la Cluj, de două ori crosul de noapte la 10km, în 2014 maratonul Cluj, câteva half-ironmanuri şi ceva triatloane mai scurte. Ne-am înţeles de minune.

În vară în 2013 am văzut la cineva o pereche de Vivobarefoot Neo Trail. Revoltător! Aveau nişte tălpi de 3mm cramponate - feelingul era de şosete cramponate. Am zis că probabil n-o să pot alerga niciodată cu aşa ceva.
În decembrie deja nu mai suportam papucii de trail ce-i aveam la momentul respectiv, aşa că mi-am comandat o pereche de Vivobarefoots. Am zis că... ce se poate întâmpla?!
Am alergat o vreme cu branţurile în ei (nu că ar fi fost mare lucru de ele). Apoi le-am scos. Senzaţia e extrem de aproape de a alerga desculţ, atât că nu te înţepi aşa de rău în pietre. Până acum în noiembrie când i-am pensionat că s-a uzat talpa şi s-a rupt parţial pielea sintetică de sus, am făcut mai bine de 900km cu ei, inclusiv trei maratoane montane. Sunt, de departe, papucii mei preferaţi de trail - uşori, super aderenţi, comozi fără termen de comparaţie.
Prin primăvara asta (2014), având deja ceva km cu Vivobarefoot pe dealuri şi destul de mulţi km, inclusiv un maraton, în Nike Free pe şosea, am decis să mai fac un pas spre papuci minimali pe şosea.
Intră în scenă Inov8 Road-X light 155.
Au 155 de grame (dooh!), partea de sus este din ceva soi de plasă şi talpa este spumă Eva, ca şi celebrii Crocs. Au 3mm de drop. Nu am apucat să fac cu ei maratonul, dar îl am în plan cel târziu la Cluj în 2015. Am făcut semi-ul la half la Oradea şi multe antrenamente până la 20km. Sunt cei mai plăcuţi papuci de şosea în care am alergat până acum - din clipa în care îi încalţi până când îi dai jos. Singura mea plângere e că talpa are aderenţă 0 barat. La Oradea era să mă vărs pe jos într-o curbă unde era o pată de noroi pe marginea trotuarului.

Pentru mine, cu platfusul meu cu tot, rezultatul e clar: toate tehnologiile SF pe care ni le bagă pe gât producătorii de încălţăminte de alergare, pe bani grei, sunt praf în ochi. Un alergător antrenat şi cu o tehnică bună, are nevoie de o talpă minimă care să-l apere de frig şi pietre, nicidecum să-i "susţină" sau să-i "corecteze" călcătura sau pronaţia...

Să alergăm, dară!

No comments:

Post a Comment