După ce am pus trei petece pe o cameră cu probleme la roata faţă, am schimbat-o cu 3 minute înainte de start, cu o cameră calumea de la Iustin. M-am aliniat la start pe rândul 2, am luat o gură de apă şi un gel, am dat drumul la cronometru şi am plecat. Primele trei ture le-am făcut aproape constant la peste 170 bpm, cu respiraţia sacadată şi inima în gât. Ultimele 2 ture s-a mai calmat inima, dar am pierdut şi la ritm (cred că aproape un minut pe tură).
După o iarnă lungă cu antrenamente zero la bicicletă (noroc cu alergarea...) s-a făcut brusc cald şi uscat, şi am suferit ca un câine la cele 26 de grade şi soare arzător (pentru luna martie a fost ceva de necrezut). M-am depăşit constant cu Iustin şi cu un băiat pe un 29er, care urca fantastic dar nu prea avea curaj pe coborâri. Până la urmă viteza pe urcări l-a ajutat să-mi sufle locul 4 la aproximativ 10 secunde.
Daniel a agăţat în transmisie o bandă de marcaj şi a pierdut vreo 20 de secunde bune în prima tură încercând să se descâlcească - altfel probabil că ne luptam patru oameni pentru locul 4.
Cu toată apa turnată pe cap, tot nu am reuşit să evit o insolaţie, care nu m-a lăsat să dorm şi încă mă chinuie.
Felicitări lui Levi pentru organizare şi pentru că reuşeşte să mobilizeze tot mai multă lume la competiţiile lui. Ieri am înţeles c-ar fi fost în jur de 400 de persoane, din care aproximativ 150 de copii. Bravo!
