Am ezitat mult dacă să merg sau nu, din două motive: în primul rând pentru că de la Cluj e un drum groaznic de lung şi de greu până la Marea Neagră şi în al doilea, pentru că de curând s-a născut cel de-al doilea băieţel al meu şi am avut o strângere de inimă să-mi las soţia singură cu amândoi.
Până la urmă am decis să merg şi să fac returul cât mai repede posibil.
Competiţia a avut zona de S/F şi tranziţia la "micul golf" din 2 Mai, cu înotul în mare, alergarea pe plajă spre Vama Veche şi bicicleta pe drumuri agricole şi forestiere din zona Limanu/Hagieni.
Am avut noroc că a fost suficient de cald pentru ca traseul de bicicletă să fie uscat, pentru că e în mare parte pământ şi am auzit că anul trecut a fost ud şi extrem de dificil din această cauză.
După un somn destul de bun la camping Hacienda, ne-am trezit devreme ca să prindem startul de la ora 9 (foarte bine aleasă ora de altfel, având în vedere cât de cald a fost spre ora finishului).
Am pregătit tranziţia ca de obicei, cu două mici modificări: urma să alerg cu şosete, şi aveam nevoie de o sticlă de apă pentru spălat nisipul de pe picioare. Mi-a plăcut că rastelele au fost pe un singur rând şi şansele să nu-ţi găseşti locul erau mult mai mici decât în alte părţi.
La start am fost impresionat de numărul mare de participanţi - fiind aproape de Bucureşti a fost un eveniment la care au participat foarte mulţi începători şi ştafete. A fost o atmosferă pozitivă ce m-a ajutat să depăşesc mai uşor obişnuitele mele emoţii de la start.
După o numărătoare inversă rapidă, s-a plecat la înot într-un ritm surprinzător de relaxat aş zice. Nu am avut parte de picioare peste cap, îmbrânceli şi alte evenimente obişnuite la startul altor triatloane.
Marea a fost plăcută, răcoroasă şi foarte liniştită, şi proba de înot a fost cam cu 200-300m mai scurtă decât a fost anunţată, astfel că am terminat în sub 20min. Tranziţia a fost mai lungă, după cum mă aşteptam - a trebuit să îmi spăl picioarele, să-mi iau ciorapii şi centura cu sticle, chestii care în mod normal nu sunt necesare, dar aici mi-a fost frică de nisip în papuci şi deshidratare (mi se pare că punctul de alimentare de la alergare a fost insuficient...).
Alergarea a fost.... cruntă. Pe lângă că a fost cald, terenul a solicitat în permanenţă deosebită atenţie şi efortul muscular pentru a menţine stabilitatea pe bolovani şi nisip a fost imens. Am alergat puţin sub 50 de minute, fiind permanent cu pulsul peste 170bpm.
Pe proba de bicicletă mi-ar fi plăcut să am un 29er sau chiar un ciclocross - cu excepţia a 500m cât a fost canionul de la Hagieni, traseul a fost unul de goană maximă, singurele piedici fiind vântul şi căldura.
Am terminat cursa în 2 ore 39 min, pe locul 5 la categoria mea. Sunt puţin dezamăgit dar adevărul e că nu m-am antrenat cât ar fi trebuit, situaţie care probabil se va schimba doar anul viitor, când vor mai creşte copiii.
Dani m-a depăşit la alergare şi de atunci nu l-am mai văzut decât la finish - m-a depăşit cu 6 minute, cu o alergare fantastică şi o bicicletă foarte bună, terminând pe 3 la categoria lui, iar Cătă a terminat pe 9, cu 3:07.
Până una alta, mulţumirile de rigoare Getei fără de care .... nici n-are rost să discutăm :-)
Felicitari pentru cursa!
ReplyDelete