Monday, October 21, 2013

Două reţete de pâine

Nu de mult am făcut cu colegii de la Garmin Cluj un târg caritabil cu de-ale gurii, şi eu m-am prezentat cu nişte pâine. Mai exact cu 18 pâinici (batarzi) din 50% făină integrală. Am primit multe laude şi multe cereri de reţetă.
Problema e că nu-i aşa simplu... Reţeta nu e aşa simplă. dar nici aşa complicată. Mi-am luat inima-n dinţi s-o scriu. Din fericire am şi ceva poze cu procesul.
Vreau să menţionez că 90% din informaţii şi idei legate de pâine le am de pe blogul Codruţei: http://blog.codrudepaine.ro/
Mulţumesc!


1.       Pâine integrală 50%

Compoziţie (pentru aprox 1800g aluat – 2 franzele mari sau o pâine serioasă):
-          500g făină integrală (nu neagră) fără amelioratori şi alte prostii
-          500g făină albă BL55 sau 565
-          20g sare (o lingură, plină dar nu cu vârf)
-          5g drojdie proaspătă (cam 1/5 – ¼ dintr-un cub de drojdie de bere) (sau 50-60g de maia, vezi mai jos)
-          720g apă călduţă


2.       Pâine integrală 100%

Compoziţie:
-          1kg făină integrală
-          20g sare
-          5g drojdie proaspătă (sau 50-60g maia)
-          720-740g apă călduţă

Notă: Cu făina integrală toţi timpii de fermentaţie sunt mai scurţi cu până la 50%. Fiţi cu ochii pe aluat mai ales la dospitul final.



3.       Mod de lucru:

i)                    Se amestecă 70g făină (la pâinea 50% se ia din făinurile amestecate) cu drojdia sau maiaua şi 70g de apă călduţă. Se lasă să fermenteze într-un castron până creşte de 3-4 ori în volum şi face bule la suprafaţă. Cu maia durează câteva ore (poate sta peste noapte), cu drojdie maxim o oră.

ii)                   Se amestecă 630g apă călduţă cu plămădeala şi se toarnă peste făină. Se frământă până la omogenizare. Trebuie să rezulte un aluat suplu dar moale.

iii)                 Se lasă aprox 30min-1h (cât timp aveţi...) să stea în castron/lighean, acoperit cu un capac sau o farfurie.

iv)                 Se adaugă sarea şi se frământă din nou. Dacă e cazul, aici se pot adăuga cei 20-30 ml de apă rămasă.

v)                  Se fermentează într-un vas încăpător, acoperit cu capac sau folie de plastic, minim 8 ore la rece (8-12 grade). Dacă nu puteţi la rece, se poate fermenta 4 ore în casă. Aluatul va creşte de aprox 2-3 ori în volum şi va face bule la suprafaţă. Dacă-l puneţi în frigider, poate dura până la 18-20 de ore.

vi)                 Se descoperă, şi cu o mână dată prin făină, se desprinde de pe vas şi se strânge într-o bilă. Se pune pe blat înfăinat şi se împătură de 2-3 ori aşa:

http://www.youtube.com/watch?v=j0o4asEGW78

Atenţie: din acest moment se ţine doar cu faţa fină în sus. Asta va fi coaja pâinii.

vii)               Se lasă câteva minute să se relaxeze şi se porţionează după cum vreţi s-o coaceţi. Exemple: pentru chifle, aprox. 150g aluat; pentru franzeluţe, baghete şi batarzi aprox 300-400g aluat; pentru franzele între 500-1000g; pâinea rotundă se poate face din tot aluatul. Tăiaţi aluatul păstrând partea fină deasupra! Asta va fi coaja de sus!

Dacă faceţi mai multe pâini mici, formaţi bucăţile în bile rotunde şi lăsaţi-le pe masă până le vine rândul.





viii)              Formaţi pâinea/pâinile.

Batard: http://www.youtube.com/watch?v=XCPJPsRAm5Y

Chiflă: http://www.youtube.com/watch?v=5Q_HaC8NgPg

Franzelă: http://www.youtube.com/watch?v=CmQ2hbK7Nl4

Pâine: http://www.youtube.com/watch?v=DIMBtwbtnYQ

Vide-o-urile sunt doar informative. Găsiţi tone de tutoriale despre cum se formează pâinea.

Eu în pozele de-aici am făcut batarzi la aprox. 300g bucata.

ix)                 Încingeţi cuptorul. Ideal ar fi să aveţi piatră de copt şi termometru. Dacă nu, se poate coace pe dosul tăvii de la aragaz.

Aveţi nevoie de aprox 250 de grade în cuptor (al meu, cu gaz, ajunge la temperatura asta în aprox 35 de minute de ars la maxim. Cele electrice merg mai repede).

Puneţi pâinile la dospit cu faţa în jos. Pâinile mici se pot dospi în pânză bine înfăinată:


Pâinile mari se dospesc în vase, în care se pune un prosop de cânepă/in bine înfăinat. Pentru franzele folosesc tăvi de cozonac, pentru pâini nişte castroane de plastic. Se pun la dospit cu faţa în jos pentru a uşura pasul următor.

x)                  Timpul de dospire este de 30-45 min. Pâinea nu ar trebui să crească mai mult de 1,5 ori în volum. Dacă apăsaţi uşor cu degetul pe ea şi rămâne urmă (nu mai e elastică) e gata.

Răsturnaţi pâinea/pâinile pe o paletă/planşetă subţire dată cu făină.

Crestaţi cu lama de ras. Batarzii se crestează din colţ în colţ. Pâinea cu două crestături paralele. Franzela diagonal cu 2-3 crestături. Etc.


Băgaţi în cuptor. Dacă paleta e înfăinată bine, în clipa în care trageţi ferm paleta de sub pâine/pâini, ele ar trebui să cadă exact în acel loc.


notă 1: încercaţi să ţineţi cuptorul deschis cât mai puţin timp, câteva secunde dacă se poate.

notă 2: dacă vreţi coajă mai subţire, puneţi în cuptor odată cu pâinea, jos de tot, un vas metalic întins cu puţină apă clocotită.

xi)                 Coaceţi cam 10-15 minute la 250 de grade sau cât mai aproape, apoi reduceţi la 220. Timpul de coacere variază de la aprox. 25 de minute pentru o pâine de 300g la mai mult de o oră pentru o pâine de 1,5-2 kg. Pâinea trebuie să fie rumenă spre maro, coaja să fie tare (se înmoaie când se răceşte) şi fundul pâinii trebuie să sune a gol când bateţi în el.

Wednesday, May 29, 2013

Half Ironman Vienna 2013

Încep race reporturile pe anul 2013 - Gata cu lenea! Mai ales că sunt dator cu mult prea multe postări deja (semimaraton Cluj, campionatele naţionale de duatlon, half-ul şi crosul de noapte de vinerea trecută).

În vajnica tradiţie începută în 2009 (cred?), la începutul verii am fost din nou la Viena la triatlon - de data asta însă am hotărât să încercăm o distanţă mai lungă, anume un half (deşi n-a fost chiar fix acolo - despre asta mai târziu).

Concursul a avut loc sâmbătă, 17 mai, pe superba locaţie din centrul Vienei - Donauinsel.
http://goo.gl/maps/yKIwr
http://www.viennacitytriathlon.at/de/menu_main/halbdistanz

Am sosit vineri seară târziu, am tras la hostelul nostru preferat (Brigittenau) şi ne-am pus la somn, după un drum obositor, pe ploaie torenţială şi şantiere atât în Ungaria cât şi în Austria.

Sâmbătă aveam startul la ora 12, deci ne-am luat micul dejun fără grabă, ne-am strâns şatra în obişnuitele noastre plase albastre de la ikea (primite în kitul de start de la Mamaia, în 2009 - ce vremuri... habar nu am avut atunci cât de utile vor fi) şi am pornit pe biciclete spre start.
Plasele erau pline şi grele şi evident că o bicicletă de contratimp e absolut nepotrivită ca să cari un asemenea bagaj. Nici nu vă puteţi imagina câte rahaturi se adună pentru o cursă - neopren, papuci, ciorapi, bidoane, geluri, ochelari, cască de înot, cască de biclă, pompă (mare, de podea) şi multe alte mărunţişuri.
Am făcut check in, am ieşit la încălzire şi în final ne-am îndreptat spre start.
Cred că am mai scris mai sus că eu am o oarecare frică de starturile în masă la înot. Până acuma numărul maxim de persoane la start pentru mine a fost în jur de 200, tot aici la Viena. De data asta a fost undeva spre 350 (cam 320 la individual, plus ştafetele). Evident că aveam un morcov major. Nu că nu aş şti să înot, nici vorbă - dar viermuiala care are loc în apă la un asemenea eveniment este foarte greu de descris - sunt oameni în toate părţile, grăbiţi şi derutaţi, care dau din mâini şi din picioare cât mai repede, fără a ţine prea mult cont de cei din jur.
Am reuşit să mă desprind din mulţime şi să înot relativ relaxat doar ultima linie dreaptă, cam 400m, din cei aprox 1550m câţi au fost în total. Menţionasem mai sus că distanţele n-au fost cât ar fi trebuit - înotul a fost cu aproape 400m mai scurt decât cei 1900m regulamentari, şi alergarea a fost cu aprox 900m mai scurtă - în total un câştig de poate 6 minute faţă de un half măsurat calumea.
Deşi de dimineaţă vremea fusese frumoasă, pe când am ieşit din apă cerul era deja complet acoperit, şi după aprox o oră de bicicletă, a început să toarne vârtos. Ne-a plouat cu hotărâre cam o oră, şi s-a oprit cu puţin timp înainte de sfârşitul probei de bicicletă. În poze se vede destul de bine că arătam toţi ca nişte mâţe plouate.



După ce m-am luptat cu dureri la genunchiul drept aproximativ 50 km, ultimii 40 m-am simţit mai bine şi am reuşit să nu mă demoralizez în pofida ploii. Per total la bicicletă se putea merge mult mai bine, dar na, e uşor de zis acuma stând în scaun la tastatură.

Înainte de a pleca spre start am avut inspiraţia să îmi las adidaşii cu talpa în sus, tocmai în ideea în care va ploua. Am avut noroc de nişte papuci relativ uscaţi pentru simimaraton. Aceasta s-a desfăşurat fără mari surprize - am mers relativ constant la 4:45/km, pentru un total de 1:35:11.

Timpul total a fost de 4:39:38, binişor sub targetul de 5 ore cu care am plecat de acasă. Am fost pe locul 10 la categorie şi 104 la general. Pentru primul meu half, mulţumitor. Aştept cu interes Oradea...

Felicitări maxime lui Dani, care a mers vre-o cinci minute bune mai repede decât mine - se vede cine a muncit mai mult :)

Sunday, March 24, 2013

Plictiseală şi vreme rea - sau ce faci când n-ai de lucru?

Simplu! Te apuci de lucru manual.
De mult mă bătea gândul să-mi recondiţionez şaua de pe MTB, o Selle Italia SLR 165 la care ţin foarte mult (pentru că avem o relaţie de lungă durată şi pentru că-mi e foarte comodă). De la atâta pedalat, se rupsese pielea sintetică de pe ea şi după lipire nu rezista mai mult de o tură şi se dezlipea din nou.
Întâmplător mi s-a ivit ocazia să mai pun mâna pe încă o şa asemănătoare, un SLR TT, cu probleme similare, pe care voiam să o pun pe cursieră - era ocazia perfectă să mă joc umpic de-a manufactura.


Am procurat prin mijloace subversive o jachetă de piele maro deschis (cred că Brooks numeşte nuanţa asta "honey") care mi-a plăcut mult şi, nefiind vopsită prea intens, nu avea de unde să îmi lase culoare în colanţii de bicicletă şi în bazoane.

Primul pas a fost să curăţ şeile de pielea şi spuma veche. La TT a mers extrem de simplu, şi şaua a rămas impecabilă, după cum se vede şi în poze. La 165 a fost mult mai mult de muncă - spuma era mult mai ferm lipită şi s-a rupt în multe locuri, fiind nevoit să o iau la şmirghel şi lamă de ras.


După ce am curăţat şeile, am decupat pielea, cu aproximativ 1cm de surplus pentru margini, care urma să se plieze pe sub şa.
Iniţial am vrut să pun doar piele, fără niciun fel de burete sau spumă, dar m-am răzgândit, optând pentru un plus de comfort. Recunosc că am folosit ce-am avut prin casă, anume nişte burete/spumă de ambalat de 2 mm, care mi s-a părut potrivită ca şi consistenţă.
La 165, care urma să ajungă pe cursieră, am pus un strat simplu, iar la TT am pus două straturi pe zona de şezut unde intră în contact oasele bazinului cu şaua.



Lipiturile le-am făcut cu Bison Kit, cu care am avut în trecut experienţe foarte bune. Se aplică strat subţire pe ambele feţe, se usucă 10 minute după care se îmbină - lipirea se face instantaneu, deci nu prea este loc pentru greşeli.


Am aplicat mai întâi spuma, am decupat-o cu lama după conturul şeii, apoi am aplicat pielea, şi ca ultim pas, am întins pelea şi am lipit marginea pe dosul şeii.


Rezultatul este foarte arătos, după părerea mea, şi sper că va fi mai trainic decât husa originală de piele sintetică.